Mai multe informatii ― Română

Urticarial vasculitis este o afecțiune rară, caracterizată prin episoade de urticarie de lungă durată sau recurente. Deși simptomele cutanate pot semăna cu urticaria cronică, ele sunt distincte, deoarece leziunile persistă cel puțin 24 de ore și pot lăsa pete închise la culoare după ce dispar. De cele mai multe ori, cauza este necunoscută, dar boala poate fi declanșată de anumite medicamente, infecții, boli autoimune, tulburări hematologice sau cancer. Unele studii au raportat legături chiar și cu infecția cu virusul SARS‑CoV‑2 (COVID‑19) și cu virusul H1N1. Boala poate afecta, de asemenea, alte organe, cum ar fi mușchii, rinichii, plămânii, stomacul și ochii. Deși o biopsie cutanată poate confirma diagnosticul, aceasta nu este întotdeauna necesară. Tratamentul începe, de regulă, cu antibiotice, dapsonă, colchicină sau hidroxiclorochină în cazurile mai ușoare. Pentru formele severe pot fi necesare medicamente imunosupresoare, cum ar fi metotrexatul sau corticosteroizii. Recent, terapiile biologice (rituximab, omalizumab, inhibitori ai interleukinei‑1) s-au dovedit promițătoare în cazurile dificile.
Urticarial vasculitis is a rare clinicopathologic entity that is characterized by chronic or recurrent episodes of urticarial lesions. Skin findings of this disease can be difficult to distinguish visually from those of chronic idiopathic urticaria but are unique in that individual lesions persist for ≥24 hours and can leave behind dusky hyperpigmentation. This disease is most often idiopathic but has been linked to certain drugs, infections, autoimmune connective disease, myelodysplastic disorders, and malignancies. More recently, some authors have reported associations between urticarial vasculitis and COVID-19, as well as influenza A/H1N1 infection. Urticarial vasculitis can extend systemically as well, most often affecting the musculoskeletal, renal, pulmonary, gastrointestinal, and ocular systems. Features of leukocytoclastic vasculitis seen on histopathologic examination are diagnostic of this disease, but not always seen. In practice, antibiotics, dapsone, colchicine, and hydroxychloroquine are popular first-line therapies, especially for mild cutaneous disease. In more severe cases, immunosuppressives, including methotrexate, mycophenolate mofetil, azathioprine, and cyclosporine, as well as corticosteroids, may be necessary for control. More recently, select biologic therapies, including rituximab, omalizumab, and interleukin-1 inhibitors have shown promise for the treatment of recalcitrant or refractory cases.

Un bărbat de 35 de ani s-a prezentat cu un istoric de 15 zile de erupții cutanate roșii aprinse, dureroase, pe ambele coapse și picioare, însoțite de dureri articulare. În săptămâna precedentă apariției erupției, a avut o infecție a tractului urinar. Pe piele se observau mai multe plăci sensibile, în formă de inel, parțial albăstruie, roșii, pe ambele părți ale coapselor și picioarelor. S-a administrat prednisone oral (40 mg/zi) timp de o săptămână, împreună cu un antihistaminic non‑somnolent, fexofenadine. În decurs de o săptămână, toate erupțiile au dispărut complet. Nu au recăzut erupții cutanate în cele 6 luni de urmărire regulată.
A 35-year-old man came in with a 15-day history of bright red, painful rashes on both thighs and legs, along with joint pain. He had a urinary tract infection for a week before the rash appeared. His skin showed several tender, ring-shaped, partially blanchable, red plaques on both sides of his thighs and legs. He was given oral prednisolone (40mg/day) for a week along with a non-drowsy antihistamine (fexofenadine). Within a week, all the rashes disappeared completely. There were no more rashes during the next 6 months of regular check-ups.